Noul Testament nu menţionează nici un instrument pentru cântarea de laudă adusă Domnului.
Istoricii creştinismului de asemenea remarcă că creştinii au folosit in primele secole ale creştinismului preponderent cântarea vocală iar atunci când totuşi sau folosit instrumente acestea au avut mai mult un rol simbolic:
„Numai cîntatul, în orice caz, şi nu folosirea instrumentelor a fost permisă în biserică de la început.” Hugo Leechtntritt, Istoria muzicii şi Idei.
„Muzica creştinilor dintîi a fost în întregime vocală, ori instrumentele, privite ca un simbol decăzut al păgînismului, a fost interzis.” Marion Bauser, Muzică de-alungul veacurilor.
Câteva citate din opiniile unor personaje celebre ale creștinismului primelor secole:
Iustin Martirul (cca 150 AD) a declarat lumească ori ce asociere cu instrumentele muzicale.
Tertulian (150-222 AD) menţionează numai muzică vocală la închinare.
Clement din Alexandria (200 AD) a denunţat cu severitate folosirea instrumentelor muzicale printre creştini, chiar şi la sărbători.
Ieronim (347-420 AD) vorbeşte numai de muzică vocală şi subliniază că inima este sursa cîntărilor
Crysostom (al IV-lea secol AD) spune alegoric că
instrumentele din Vechiul Testament au anticipat închinarea curată şi perfectă
a buzelor.
Thomas de Aquinas (1250 AD): Biserica noastră nu foloseşte instrumente, ca harfe şi psaltiri să laude pe Dumnezeu, ca să nu dea impresia că au fost convertiţi din nou la Iudaism.
Scriitorul roman Pliniu cel Tânăr (sec. I) ne vorbeşte într-o scrisoare despre cântul antifonic al creştinilor.
Tertulian (160-240) menţionează practica psalmodiei şi a imnurilor.
De la Origen (185-254) aflăm că fiecare comunitate îşi executa cântările în limba ei proprie, el conferind instrumentelor un caracter simbolic.
Majoritatea teoreticienilor creştini au fost îngrijoraţi de pătrunderea elementului laic în cântarea bisericească, ceea ce a dus la înlăturarea unor vechi formule precreştine.
Muzica creştină îşi are obârşia în cea sinagogală ebraică, în cântecele duhovniceşti ale popoarelor creştinate şi în sistemul teoretic grec.
Odată cu introducerea imnurilor versificate … s-au folosit melodii atrăgătoare, accesibile şi simetrice, din repertoriul laic. Efrem din Edessa a fost unul dintre importanţii creatori de imnuri.http://bisericaluidumnezeu.com/articole/instrumente-muzicale-in-adunare-la-inchinare/
In Biserica Catolica orga a aparut tarziu. Prima orga a fost facuta cadou de catre imparatul bizantin Constantin Copronim lui Pepin in anul 757. Orga era un instrument folosit la curtea imperiala bizantina, dar nu in biserica. Mai tarziu, Carol ce Mare recomanda generalizarea orgii in cultul apusean.
Odată cu Reforma protestantă orga a fost introdusă şi în biserica luterana , apoi treptat în alte culte protestante pentru a acopania imnurile creştine.
Dupa Reformă muzica bisericească a fost mult îmbogăţită cu imnuri creştine de o valoare deosebită care au rămas până astăzi .Imnologia creştină s-a dezvoltat de-a lungul secolelor cu scopul precis de a reda fidel învăţătura Sfintelor Scripturi într-o manieră simplă şi plăcută. Imnurile au fost îndrăgite de creştini pentru că au reşit să comunice eficient doctrinele de bază ale Bibliei. Adevărurile fundamentale ale Cuvântului lui Dumnezeu se întipăresc mai uşor în inima şi mintea credincioşilor prin cântare.
https://www.youtube.com/playlist?list=PL2018498757FD7A76&feature=mh_lolz
...
